Cismigiu

Cum toata lumea dispera dupa bilete de tren la mare sau sa plece din Bucuresti, mie nu-mi place sa fiu in ton cu lumea si nici sa deschid litoralul asa de devreme. Bine, ca de obicei aici intra si ratiunile financiare. So, initial voiam sa ma duc la cycloteque sa inchiriez o bicicleta si sa ma plimb prin Bucuresti via Herastrau, e si ieftin (3 lei), dar a picat si asta ca doar nu eram sa ma duc singur de nebun pana in Herastrau cu o bicicleta, deci n-am gasit pe nimeni.

So, profitand de vremea frumoasa si de faptul care era prea frumos ca sa o lalai in casa degeaba, de 1 mai, am plecat in Cismigiu. Iubesc Cismigiul, asa ca am carat-o pe Oana, o buna prietena, dupa mine.

Dupa cum spuneam: Iubesc Cismigiul pentru ca e unul din acele parcuri care ma face sa nu regret zilele frumoase si cu soare, si care imi da acel sentiment de libertate extrema. Imi plac aleile lungi, stramte si racoroase ale Cismigiului unde mereu cand ma duc parca e dead silence. Si imi place lucrul asta mai ales ca ma ajuta sa ma concentrez.

Trecand putin mai incolo, ador sa ma plimb pe Lipscani. Poate ca e overrated chestia asta si nici zona nu e frumoasa din punct de vedere estetic, dar pur si simplu ador centrul Bucurestiului. Strazile din Lipscani aduc aspectul de stradute batute in piatra cubica din Parisul atat de invadat de romani in zilele noastre si pur si simplu iubesc mersul printre pavate la fel cum o faceam acasa cand in momentele de relaxare, porneam cu bicicleta pe micile catarari dimprejurul orasului doar ca sa simt fluxul sangelui  intr-o zi de vara si efortul depus pentru a ajunge in varful dealului si a vedea privelistea.

Desigur, toate astea a trebuit sa le opresc la un moment dat din cauza apropieri unor nori aducatori de ploaie, dar pana la urma am ajuns cu bine in camera de camin si am ramas cu gustul unei dupa amiezi petrecute in locurile pe care le frecventez cand e fermecator afara.

12 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *