Decat o poveste

Citeam zilele trecute un articol de-al lui Bobby Voicu care spunea ceva prin care sa-ti atragi cititorii si sa-i tii acolo. Se numeste sugestiv „Spune o poveste”. V-o recomand ca sigur o sa va placa. Pe mine unul m-a incantat. Si m-am decis sa scriu una asemanatoare, parca scoasa de sub caldura tipografiei. Ceva ce nu am mai scris de aproape un an, cam de la post-ul asta. Povestea suna cam asa.

Intr-o dimineata calduroasa de vara, usa caminului se inchise neasteptat in spatele lui. Mai erau cateva ore pana la punctul 0, si se parea ca astrele nu-i surad. Fuck isi zise el. Dupa o ultima recitire a materiei se asternuse sentimentul de plictiseala si deschise pentru prima data tweetdeck-ul.

Browsand printre tweeturile necitite identifica unul cu un concurs, raspunse si isi astepta linistit  atingerea punctului 0, cand din neant un tweet ii sari in fata. „Ai castigat, da-ne te rog numarul de telefon.” Desi se apropia vertiginos examenul, daduse acel tweet in speranta ca nu pierdea premiul.

Apoi, ca si cand Sookie Stackhouse iar fi citit gandurile, ii suna telefonul. Vocea de la capatul celalalt ii spuse: „Imi pare rau nu mai sunt in zona dar nu vrei sa ne vedem la o statie metrou departare sa-ti primesti premiul?” El: „Imi pare rau, nu pot. Am examen in 15 minute. Poate daca ne putem intalni mai tarziu?” Vocea de la celalalt capat ii da replica: „ Daca e ok, ne putem vedea maine mai pe seara.” El: „Bine.”

Nu trec nici cinci minute si telefonul ii suna mai rau ca linia rosia de la Casa Alba. Ea ii ureaza bafta la examen. El multumeste.

The next day primeste un mesaj ca the rendez-vous place s-a schimbat si el tre sa ajunga la ea la munca. Usor de zis, foarte greu de facut. Dupa vreo jumatate de ora de invartit pe langa aceea locatie, el inca habar nu avea unde lucreaza ea. Noroc ca s-au inventat celularele. Intr-un final they meet, el si primeste premiul, se saluta, no harm done si off he goes home.

Cateva zile mai tarziu cu add pe twitter, facebook and finally YM si o invitatie in mail la un event organizat de „The prize givers”. El: „This girl is stalking me”. La event se intalnesc, pentru a doua oara, pierd timpul impreuna si suddenly, el ramase entuziasmat de inteligenta si simplitatea fetei.

Peste cateva zile, el isi facea curaj si o invita la o petrecere unde se simtea in largul lui. A 3-a intalnire putea sa fie norocoasa, dar el inca nu simtea asta si doar voia sa se distreze. Doar de asta o invitase acolo: sa se distreze. Insa la urmatoarea intalnire avea sa fie totul diferit sau asa credea el. In saptamana aceea numai la ea se gandise si intr-un final venise si ziua pentru „the next date”.

La lasarea intunericului colindau amandoi orasul, vizitand fiecare galerie in parte si inspectand minutios fiecare opera de arta in parte cand ii traznii geniala idee sa o sarute. Bad mistake, but hey boy likes girl, boy tries anything to catch her attention. Ea: „Nu in seara asta. Nu e momentul.”

Dupa  despartirea amiabila din acea seara, el ratacea pe drumul lung spre casa si il navaleau o gramada de ganduri, dar cel mai frightening era ca o daduse in bara si totul se dusese pe apa sambetei. Asa ca el se arunca in pat dar cand aproape ca-l vizita mos Ene, ii suna telefonul. Ea: „Vrei sa mergem maine seara in club.” El: „Da.” Ea: „Bine vorbim maine atunci.” In intunericul vizibil din camera, lui ii sclipeau ochii mai rau decat unui tigru in noptile reci din Siberia. Se pare ca All hope was not gone for him.

A doua seara, calm si relaxat boy meets girl, intr-un club funky si old school unde muzica era relaxanta si ambianta placuta. Finally when the night was still young, isi calca peste orgoliul rupt in doua din seara trecuta, frica devenise adrenalina si o saruta. Primi acelasi raspuns pe tot parcursul serii. Again la final ratacea pe drumul lung spre casa si se gandea ca reusise sa o atraga spre el. Zeita Fortuna ii surasese de data asta. Nu o mai daduse in bara ca alte dati.

Perioada urmatoare era magica pana in momentul in care de voie de nevoie el trebuia sa plece acasa, evident pentru o perioada mai lunga fiind nevoit sa stea departe de ea.

Ajungand in the big city cu niste probleme personale, ii fusese oferita o oportunitate unica de a lucra si a face ce-i place alaturi de o persoana minunata, insa asertivul din el trebuia sa se intalnesca cu ea, pentru ca nu stia la ce sa se mai astepte dupa atata timp. Asertivul din el facea probabil una dintre cele mai mari greseli pe care le facuse vreodata. Trebuia macar pentru o zi sa fie egoist si sa se gandeasca la el mai mult decat la cealalta persoana. Acuma poate regreta.

Finalul: E unul interpretabil, si depinde numai de oamenii care citesc sa desluseasca misterul din final si sa speculeze ce se poate intampla mai departe, sau cum se incheie totul. Evenimentele sunt alternante si pot duce la o serie de finaluri. It’s up to you to figure out.

Adevarat sau nu, nu stiu daca e. In fine, e doar o poveste.

De ce am ales sa scriu o poveste? Am explicat mai sus. Poate si pentru simplul fapt ca imi era dor sa scriu ceva volubil, ceva care sa-mi puna putin mintea la contributie si sa iasa ceva frumos, fascinant, calduros si literar. Magia scrisului e ceva unic pentru mine si nu m-as lasa de ea. Deja scrisul pentru faima, respect, Seo, multi vizitatori l-am lasat in trecut. Acum scriu pentru mine si pentru oamenii care apreciaza ceea ce scriu si fac.

12 years ago

16 Comments

    1. Pentru ca asa e stilul meu si pentru ca pot. Pentru ca am invatat sa combin engleza cu romana astfel incat sa iasa ceva lizibil.

  1. Laur, cu toata prietenia din lume iti zic: NEEEXT! Asta e adevarul si adevarul doare. Urmatoarea! Esti tanar, esti la varsta la care inveti din relatii, nu-i capat de lume. Viata e naibii de frumoasa!

    P.S. Daca ii vorbesti unei fete precum ai scris postul asta o vrajesti din prima! E atuul tau, foloseste-l!

  2. Trebuie sa recunosc, nu sunt genul care citeste posturi mai mari de 4 fraze. Pana sa citesc ce ai scris, evitam sa citesc materiale mari pentru ca ma gandeam ca sunt copy/paste. Dar in seara asta am reusit sa trec peste si am ramas placut surprins. Extraordinara poveste…
    Acum incep sa imi dau seama ca probabil am pierdut multe alte povesti minunate din graba.

  3. “P.S. Daca ii vorbesti unei fete precum ai scris postul asta o vrajesti din prima! E atuul tau, foloseste-l!” a friend

    Totally agree 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *