Povestea mea din Romania

“Aruncă-ți toate visele într-o geantă și pleacă”, riscă, fii all in. Nu, nu este nimic stric legat de campania integrată de la Adidas. Totul se învârte în jurul unei șanse, unei vieți sau în jurul unei campanii care mie îmi place foarte mult.

Și dacă am o șansă la o mie să ajung acolo, de ce să nu profit. De ce, să nu croiesc o poveste și să particip? Poate nu am povești la fel de electrizante ca ale lui Augustin Radu, dar cred că cele mai bune povești nu sunt spuse, ci sunt create de oameni pentru oameni. Oamenii sunt jucătorii care primesc un scenariu din partea vieții și trebuie să-și folosească atuurile pentru a crea povești.

Povestea mea? Povestea mea este strâns legată de munte și de zona în care se desfășoara a 3-a excursie dinRomânia. Îmi place tare mult muntele. De fapt îmi plăcea din vremea când prindeam la televizor primul tur al Franței câștigat de Lance Armstrong și vedeam live Alpii. Asta se întâmpla acum 12 ani.

Până atunci, știam doar de la lecțiile de geografie că în România existau munții Carpați. De abia la 17 ani am ajuns prima dată să văd munții. Nu mai suportam să merg vară de vară la mare și le-am zis alor mei: “Anul astă nu vreau mare, soare, nisip. Vreau la munte!”

Și am ajuns la munte. După un drum de câteva ore eram fascinat de serpentinele dintre Câmpulung și Bran. Apoi, am dat de aerul răcoros din Predeal și Valea Prahovei. Am fost uimit să văd Peleșul, chiar și pe dinafară; am urcat pe străduțele  pavate din Predeal și am simțit prima dată aerul rece de munte, ploile dese și la fel de reci de la munte. Nu voiam ca visul să se termine și așa am ajuns în Brașov, un oraș în care revin cu plăcere, am urcat pe Tâmpa și am admirat panorama din Poiană.

Am revenit și anul următor. De atunci, am mai fost o singură dată la munte, într-un teambuilding organizat de SiSC la Predeal prin 2008 și o singură dată la Vidraru, acum două veri.

De atunci din varii motive nu am mai ajuns nici la mare nici la munte. Da, când eram puști călătoream mult. 50, 70, un drum de 400+ km până la mare în fiecare an, excursii cu clasa pe la mânăstiri. Am văzut ceva din Dobrogea, ceva din Oltenia natală și puțin din Transilvania. Excursia aceasta mi-ar oferi șansa să vizitez muntele și restul locurilor frumoase din Transilvania, pe care încă nu le-am văzut.

Ar fi începutul perfect al unei povești trăită alături de oameni și continuată prin alte locuri frumoase pe care vreau să le vizitez din România: Iași, Timișoara, Cluj, Oradea, să revin la Brașov, să văd Apusenii și Orientalii și să mă bucur de frumusețile României.

Și sunt ferm convins că poveștile le creezi prin interacțiunea cu oamenii și cu locurile speciale în care te afli. Și nu sunt niciodată suficiente pentru a îi potoli omului setea de cunoaștere.

9 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *