Ne-am umplut de non-valori

Adevărul este că odată ce te îndepărtezi de mal totul devine cu mult mai adânc. Dacă ai intrat într-un joc, joacă-l până la capat. Cu cât te afunzi mai mult în această sferă începi să descoperi lucruri, să-i vezi pe oameni diferit și să îți faci o idee despre cum este x sau y.

Așa și cu poporul comunicator din 2.0 – oul românesc. Cum dai colțul pe strada cealaltă te lovești de un guru/specialist/arhitect/activist (inserați cuvântul potrivit aici) care este pregătit să-ți îndese pe gât ideologia lui despre mersul lucrurilor în online-ul românesc. Falsele valori ne intoxică zilnic cu teoriile și truismele venite din afară, cu modul lor pompos de a găsi denumiri tot mai stufoase pentru lucruri simple și cu modul complex de a îndrepta greșelile celorlalți având în vedere că ce nu este al lor este doar o aberație.

Ne-am umplut de non-valori pentru că ne învârtim mereu în jurul cozii. Ne dăm unul altuia în cap cu “x face spam”, “da de ce eu nu sunt în campanii și y e”, ne bătem cu pumnul în piept între unici și trafic, social media versus blogging, rate de clickuri și conversii, avalanșe de concursuri cu Like-uri, aruncăm cu noroi în stânga și în dreapta gratuit, nu avem nici cea mai vagă idee despre cum merge mecanismul google, cerșim followerși pe twitter doar pentru că suntem vedete, atribuim etichete total aiurea și ne demonstrăm aroganța spunându-le altoră că fără să ne agățăm de “cei mari” nu avem cum să facem bani din online. Atunci unde sunt valorile?

Unde?

Sunt acolo. În punctul critic din online unde sunt promovate intens non-valorile pentru că un zâmbet frumos și câteva cuvinte bine aruncate sunt tot ceea ce contează. Din păcate asta nu aduce nici un plus online-ului românesc. Apoi ne mirăm de ce vedem aceeași speakeri la conferințe, aceleași subiecte și pe un ultim plan, aceleași rezultate în campanii. Și apoi toată lumea se întreabă de ce nu vine nimeni din spate.

Nu vine nimeni din spate nu pentru că nu ar avea cum sau n-ar putea. Au bariere și obstacole înainte și nu au de la cine învăța. Nu au modele de la care să învețe. Așa zisele lor modele se complac în a se duela cu alții și de a uita de cei care vin din spate și au nevoie de susținerea și know-how-ul cuiva mai experimentat decât ei.

Bogdan Dăscălescu spunea ieri că rămâi uimit ce oameni cunoști cu ajutorul online-ului. Tind să îi dau dreptate dar în același timp să îl și contrazic. Da, cunoști oameni minunați cu ajutorul online-ului dar nu este suficient să-i cunoști. Trebuie să faci eforturi pentru a-i cunoaște și să știi cum să-i ții aproape. Să le dai șanse și să le oferi oportunitatea de a te cunoaște la rândul lor. Iar pentru asta ai nevoie de mult bun simț, coerență, consistență și constanță. Iar pentru non-valori?

Propun ca poporul comunicator de la noi să-şi inventeze propriul Bulevard al Celebrităţilor. Însă, spre deosebire de cel hollywoodian, subsemnaţii care se simt se pot implica în procesul de producţie al steluţei de rigoare de la început până la sfârşit.
Nu de alta, dar dacă tot avem stima de sine mult prea ridicată, să o onorăm cum se cuvine. 🙂 (sursa vine de la @Danses)

Mi-ar plăcea totuși să văd că oamenii care merită să participe pe la evenimente din când în când, eventual să poată vorbi la conferințe (avem nevoie de noutate), să spargem bariera asta ciclică, să nu mai aruncăm cu răutăți gratuite în oamenii din PR și bloggeri, să nu mai taiem PR-istele în carne vie atunci când greșesc și să le numim abuziv “PRizde”, să nu ne mai facem clienții incompetenți sau proști ci să încercăm să-i educăm pentru o colaborare eficientă/ușoară și evident, să ne promovăm adevăratele valori.

Eu unul asta îmi doresc să văd în online. Până la urmă sunt tineri care vin din spate și nu știu pe ce drum să o apuce. Valori cărora am putea să le dăm o direcție.

8 years ago

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *