Nu plânge că s-a terminat, bucură-te că ţi s-a întâmplat!

E duminică seara şi nu pot să cred că ceea ce a început acum 2 ani, cu câţiva bloggeri şi câteva maşini proprii a devenit cel mai tare proiect online făcut vreodată în România. Totuşi fiecare poveste are un şarm aparte şi Redescoperă România are acel sentiment familiar de unicitate, simplitate şi apartenenţă de care toţi avem nevoie.

Redescoperă România înseamnă oameni şi poveştile lor. Înseamnă unitatea grupului. Înseamnă fiecare loc străbătut, fiecare tweet dat pe hashtag, fiecare status pe facebook, fiecare poză şi material video urcat pe blog. Înseamnă 100 de oameni, 15.000 de kilometri şi 9 excursii minunate. Înseamnă sute de articole scrise şi multe amintiri de povestit prietenilor, familiei şi copiilor.

Ieri, în marea de tricouri albastre m-am simţit ca intr-o familie. Chiar dacă nu-i ştiam pe toţi. Teambuilding-ul de dimineaţă mi-a arătat cât de uniţi pot fi o mână de oameni care nu se cunosc de mai mult de 5 minute şi cât de mult se pot distra. Alături de ei am stat pe o ţeavă şi ne-am aranjat în ordinea înălţimii, am învăţat să fac noduri destul de complicate, să joc petanque şi să aprind focul cu cremenea.

Dar cel mai important lucru este că am cunoscut oameni. Am cunoscut câteva din poveştile lor şi m-am simţit bine. M-am simţit bine că sunt acolo şi că am făcut ceva. Am reuşit să vorbesc mai mult de 5 minute cu Nebuloasa, am realizat că Vali nu e un om de speriat şi are un stil de condus de care unii s-ar speria, că Augustin oricât de controversat ar fi, el tot face ceva şi îi face pe oameni să se simtă bine, că CD-urile lui Hoinaru sunt de ascultat la cursa lungă, că Ana e o visătoare şi face lucrurile să se întâmple.

Aseară la Gala Redescoperă România am simţit unicitatea oamenilor. Fiecare premiu, fiecare zâmbet, fiecare participant acompaniat de aplauze a adus ceva în plus proiectului. În tură mea, deşi veneam după o perioadă dificilă am încercat să zâmbesc. Am încercat să-mi ascund necazurile şi să mă bucur de excursie în compania acelor oameni cu care am împărţit locurile din Duster timp de o săptămână. Anca îmi zicea că zâmbesc prea mult dar încercăm să mă bucur de fiecare clipă în parte şi să mă simt bine.

Poate şi de aceea am primit premiul “Smiley”. Mai apoi, la o mică întâlnire după excursia din august eram tot un zâmbet. Anca, mai în glumă mai în serios zicea că o să-mi deschid agenţie. Ana, mi-a zis aseară că în 3 ani vrea să mă vadă şef de agenţie. Un lucru în plus care m-a motivat.

Totuşi nu pot să cred că Redescoperă România a ajuns la final. Nu vreau să cred asta. Vreau să mă trezesc în 2012 şi să aud “În 5 minute plecăm”, “Vii des pe aici?”, şi “Fără cuvinte, fără detalii” şi povestea să continue. Sunt mândru că fac parte din cel mai tare proiect online implementat vreodată în România şi din această comunitate. La Sâmbătă de Sus a fost unul dintre acele momente lacrimogene pe care nu-l uiţi uşor. A fost una din experienţele plăcute şi marcante din viaţa mea.

Pentru asta şi pentru toată experienţa #dinromania ţin să le mulţumesc lui Bobby Voicu (că m-a luat în acest proiect), domnişoarei învăţătoare Anca Bundaru (că nu s-a supărat pe mine că am zâmbit tot timpul şi că s-a ocupat că nouă să ne fie bine), domnişoarei dirigiente Ana Bulgăr (pentru încrederea acordată oamenilor implicaţi şi pentru că a avut curaj să facă acest proiect), şoferilor care ne-au dus în siguranţă la destinaţie şi tuturor oamenilor minunaţi cărora le-am cunoscut poveştile şi cu care am interacţionat.

Al vostru visător/zâmbăreţ #dinromania, vă mulţumeşte.

PS: Vreau să văd proiectul acesta la Cannes. Tot efortul depus de iLeo şi de sponsori merită să fie răsplătit cu Leu. Și cu multe ovaţii.

 Toate poveștile le puteți vedea aiciRedescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul Național al Țăranului Român.

11 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *