12 ani de ciclism

Un sport destul de popular pe glob, dacă stau să mă gândesc la milioanele de oameni care vizionează Turul Franței și Campionatele Mondiale în fiecare an. Pentru mulți dintre jurnaliști sportivi din România, ciclismul e doar un alt sport care primește în fiecare vară cu ocazia Turului un pătrățel de 10 pe 10 în care pasionații află ce s-a întâmplat în ziua de dinainte și ce etapa va fi în ziua cu pricina.

Pentru mine sunt vreo 12 ani de când butonând telecomanda aia afurisită să găsesc ceva interesant de văzut am nimerit pe Eurosport. Evident prin 1999, Eurosport-ul era raiul în materie de canale sportive (nu mizeriile pe care le vedem astăzi pe așa zisele posturi naționale de sport). Evident, la ora respectivă eram fascinat de singurul microb al românilor (în afară de băutură și femei), fotbalul. Cică eram suporter de mic. Dar de-a lungul anilor mi-a trecut faza asta cu fotbalul și am rămas blocat pe 3 sporturi. Ciclismul, baschetul și Formula 1.

Ciclismul l-am descoperit zapând și culmea, prima etapă văzută a fost un contratimp individual și mi s-a părut destul de boring. Armstrong era deja în tricoul galben și făcea legea. Etapele de munte și sprinturile la baionetă au fost cireașa de pe tort și motivul pentru care puștiul de 11 ani stătea lipit de televizor în vara aceea. Desigur că Armstrong a câștigat Turul din 1999 cu etape spectaculoase ca cea de la Sestriere. Când vezi un om care revenise în sport după ce trecuse prin iadul numit cancer, te gândești puțin că poți face multe cu viața ta mai ales dacă ești sănătos tun.

Au urmat 6 ani plini de veri în care abia așteptam să înceapă Turul, Campionatele Mondiale, clasicele de primăvară și multe competiții ciclistice care de fiecare dată mă țineau lipit de Eurosport. În acei 6 ani l-am văzut pe Armstrong revenind din morți, demoralizându-l pe Ullrich, lăsându-l pe răposatul Pantani să câștige pe Mount Ventoux, demonstrația de mountain biker după căzătura lui Beloki și trenulețul albastru de la US Postal/Discovery decimând în 2004 tot plutonul pe Plateau de Beille. Asta a fost era Armstrong. Un best of găsiți aici. În timpul ăsta am prins gustul sportului și în fiecare an cursele la care mă uitam se înmulțeau.

Din Giro am rămas cu coborârile nebune ale lui Salvodelli, bomba lui Cunego din 2004, victoriile lui Ricco și victoria lui Basso în 2006. Apoi a venit era Contador (noua stea a ciclismului), victoria lui Cadel de la Mondiale, cele 4 titluri consecutive ale lui Cancellara de campion mondial, victoriile din 2011 ale lui Gilbert, scandalurile de dopaj ale lui Rasmussen, Di Luca, Vinokourov, Valverde și Ricco.

Da, e un sport destul de venerat în Europa și în State (de când cu victoriile lui Armstrong), dar pe lânga asta e și un sport în care scandalurile de dopaj apar din neant și strică faima acestui sport. Totuși lumea continuă să participe la acest spectacol. Tradiția care există în spate, momentele de slăbiciune ale cicliștilor în marile tururi, accidentele spectaculoase, fanatismul suporterilor, toate se adaugă la istoria și faima ciclismului. Și la magia acestui sport. De 12 ani mă uit la el pentru că vreau să văd ceea ce în sportul rege văd prea puțin. Fair play, suporteri deoparte și de alta a șoselei deschizându-se în evantai și aplaudândui pe acei sportivi care-și petrec 7+ ore pe zi în șaua unei biciclete pentru a oferi un spectacol pe care rar îl întâlnești în sport.

Agonie, extaz, răsturnări de situație, coborâri vijelioase de pe munte, sprinturi la muchie de cuțit și etape de contratimp câștigate la zecimi de secundă. Ai putea să zici că totul e perfect dar te lovești apoi de peisajele din curse și îți dai seama că al doilea motiv pentru care te uiți sunt peisajele. Sau locurile prin care și tu ai vrea să călătorești. Și uneori habar n-ai cât sunt de faine până nu le vezi prima dată la televizor.

Rămân în urmă 12 ani de ciclism, cu unele curse prinse în mijlocul verii, lenevind acasă, altele văzute într-un stream, în camera de cămin trăgând cu ochiul când la cursă când la cursurile pentru următorul examen sau uneori rămâne doar sunetul curselor ascultate în timp ce lucrezi la următorul proiect. Fără vreun video pentru a nu-ți distrage atenția.

10 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *