Muică m-or bătut corporatiștii

Pe sistemul cum te prinde, cum te-ndoaie mi-am luat o papară soră cu moartea azi. La tenis de masă. Nu la altceva.

Trezitul de dimineață pentru mine nu e ceva ce aș face în mod obișnuit într-o sâmbătă dimineața, dar pentru sport întotdeauna pot face compromisuri. Glumesc, desigur. Azi m-am trezit dis de dimineață pentru a merge la un turneu de tenis de masă organizat de Fundația Vodafone și asociația Hospice.

Toate bune și frumoase, nu-i așa? Învioararea de dimineață, competiție, obiceiuri sănătoase ca pentru un început de weekend. Evident că în toată povestea asta trebuie să existe și o doză de neșansă și peripeții, altfel nu s-ar chema competiție sportivă, corect?

Ajuns pe la ora 9 la Top Tennis Arena (care by the way îl găsiți undeva în Sema Parc în spatele clubului IDM), am trecut de testul antidoping corespunzator (legitimarea) și am pornit apoi o incalzire lunga pana la inceputul meciurilor din grupa.

Amu să vă spun drept atâta tenis de masă cât am văzut azi n-am jucat în 4 ani de liceu și nici în aproape 4 de când sunt în capitală. Am avut 5 meciuri de jucat și doar în 2 dintre ele m-am ridicat la rangul de jucător de ping-pong din liceu. Le-am pierdut și pe astea. Strâns dar le-am pierdut. De fapt am pierdut toate cele 5 meciuri.

Sper ca la testul antidoping, toți adversarii mei să iasă pozitiv ca să pot avansa. Acum trebuie să recunosc că undeva în acest ciclu al marilor corporații, undeva în acela clădiri de sticlă fiecare companie are câte o cameră de relaxare cu o masă două de tenis de masă.

Altfel, nu-mi explic cum am luat bătaie în fața unor adversari care îmi dădeau serve tăiate sau pe colțul mesei și îmi tăiau avântul din primele schimburi de mingi. Tovarășe Chinezu trebuie să-ți zic că m-am luptat voinicește și am pierdut onorabil aceste meciuri.

Data aviatoare bloggerii ping și pong o să facă mai mult.

8 years ago

6 Comments

  1. Prima dată când am ajuns la TTA, am avut un şoc. Spre deosebire de mesele pe care jucasem până atunci, astea mi s-au părut extrem de rapide. Mi-a luat câteva sesiuni să mă obişnuiesc. Altfel, nu m-aş duce în altă parte să joc. Şi, dacă tot ai zis de Chinezu, atunci să-l întrebăm pe când un campionat pentru blogări? :))

    1. Eu am avut un șoc când am văzut cât de bine joacă oamenii din companii. De îmi prindeam urechile cu servele lor tăiate și fix pe muchia mesei. Eu de obicei jucam în Texas, când îmi făceam veacul prin Regie.

        1. Prin Texas n-am mai dat de vreo 2 ani. Dar știu că mă feream și eu de fumul dens și încercam să joc biliard acolo la mesele de lângă perete.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *