Primăvara Doamnei Stone la Roma

Miercuri seara cu armele și bagajele de designer în spate am mers să văd la Teatrul Mic, piesa „Primăvara Doamnei Stone la Roma”, un obicei pe care eu, personal nu-l prea am întipărit în seria de lucruri pe care le fac des.

Cu toate astea am ales să merg la teatru, nu pentru experiența culturală în sine ci pentru liniștea interioară și farmecul pe care  o piesă de teatru îl are atunci când pășești în acea sală, timpul se oprește și parcă de te sperii de liniștea din jurul tău.

Timp de aproape 3 ore ( cu o pauză mică între acte) am asistat la o poveste plină de drame emoționale și sentimentale, minciună și idealuri pierdute. Karen Stone este una dintrele celebrele actrițe de pe Broadway care în urma unor recenzii proaste aduse pieselor în care joacă hotărăsc să-și pună punct carierei și să se dedice timpul liber familiei.

Acesta e doar pretextul cu care Karen Stone își încheie cariera și pleacă într-o binemeritată vacanță la Roma până la urmă vacanța la Roma va însemna un sejur prea lung în capitala Italiei din pricina morții domnului Stone și va declanșa „primăvara” doamnei Stone.

Primăvara lui Karen Stone nu înseamnă numai întinerirea din punct de vedere sentimental a unei doamne de vreo 50 de ani și nici măcar aventura sa cu „contele” Paolo di Leo ci înseamnă continuarea vieții după moartea cuiva drag. Însă Karen Stone este nevoită să îndure dilemele specifice vârstei și să facă față cu încercările contesei Gonzales de a o înșela.

De fapt idila cu Paolo se produce pe fondul dezamăgirii sentimentale aduse de întâlnirile cu domnii italieni, tineri și plini de farmec prezentați de contesa Gonzales. Clădită în jurul unei minciuni, idila dintre Paolo și Karen Stone ajunge să-i marcheze pe amândoi. Pentru el povestea de dragoste înseamnă maturizare și stabilirea unui echilibru personal, iar pentru Karen povestea de dragoste înseamnă încercarea de a se întoarce în valurile tinereții și de a spera că viața merită trăită și după o tragedie.

Ce m-a impresionat pe mine la această poveste a fost complexitatea scenelor jucate, dezvoltarea poveștii din momentul morții domnului Stone și până la terminarea piesei și coloana sonoră plină de melodii italienești pe care le cumva, cândva le mai auzisem.

Acum îmi dau seama de ce italiana e cea mai frumoasă limbă romanică (bine la egalitate cu româna) dacă stai să analizezi atent tonalitatea cuvinte și limbajul atent folosit în piesă.

Dacă vreți să mergeți să vedeți „Primăvara Doamnei Stone la Roma”, o puteți vedea săptămâna viitoare la Teatrul Mic, pe 15 martie de la ora 19:00. Doar să vă procurați bilete din timp că sala este destul de mică și se umple repede.

8 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *