Momente și schițe de la Bloggers Lan Party

“Lasă mamă prostiile astea. Pune mâna și învață că nu-ți aduc nimic bun în viață”. Așa îmi zicea cineva din familie acum ceva mult timp când mă vedea cu nasul înfipt în monitorul unui calculator jucându-mă.

Lucrurile au stat așa. Sunt unul dintre oamenii din online cu o mare boală pentru gaming. Știu când apar ultimele jocuri, aflu mai mereu ultimele noutăți când vine vorba de jocurile preferate și de obicei, când pun mâna pe un joc îl termin cap coadă (partea ce ține de single player). De altfel, gaming-ul pentru mine e un mod de relaxare dupa orele lungi de muncă și este spațiul unde nimeni nu mă deranjează.

Toma a avut ideea de a strânge mai mulți bloggeri la un Lan Party și de 1 decembrie, ne-am petrecut Ziua Națională, în interiorul centrului de training al Romtelecom, jucându-ne clasicii pe care-i absolveam mereu în liceu: Counter Strike 1.6, Call of Duty 2, Quake 2 și HalfLife.

Am început cu o mică sesiune de Quake 2, care s-a transformat rapid într-un joc respawn-uri și vieți pierdute din cauza unui railgun, apoi ne-am transferat încet către HalfLife, care ne-a făcut surpriza să nu meargă. Era clar pentru toată lumea că dacă ne afundăm în CS, o să fie un maraton prelungit.

Orgolii, testosteron, tastaturi rupte și pumni dați în masă? Nicidecum. În schimb ne-am pierdut viețile în prea multe flash-uri, headshot-uri și oameni care trăgeau aiurea. Dar a fost fun. Pune bomba, dezamorsează bomba, omoară teroriști.

După un prânz copios, am încins o serie de Call of Duty 2 deatmatch pentru a stabili câștigătorii unor premii mișto de la Toshiba (3 HDD-uri externe de 1TB, 750GB, 500GB, un test cu un ultrabook Z930 și un alt test cu un Qosmio X870). Dexteritatea mea în deathmatch-uri a fost pusă la grea încercare și din păcate nu am ieșit printre primii, dar a fost fun să omori pe unii și apoi să mori mișelește, în urmă unui respawn în fix spatele tău.

Dar și mai fun a fost finala de CS 1.6, unde, spre surprinderea mea am supraviețuit unor runde infernale și cu mult noroc sau nu, am făcut parte din echipa câștigătoare. Echipa câștigătoare se află mai jos:

bloggers

În urma victoriei comune a echipei, ne-am ales fiecare cu câteva chestii de la ROCCAT, bounty-ul meu însemnând un mouse de gaming ROCCAT Savu și un ROCCAT Taito, un mousepad de gaming de toată frumusețea.

Bounty for Bloggers

Pe lânga asta, băieții de la Ubisoft ne-au oferit un sneak preview la Far Cry 3 (care abia se lansează pe 4 Decembrie Worldwide) și o copie din franciza mea preferată de la Ubisoft (Assassins Creed 3), iar gașca mereu veselă de la Maguay a dat câteva premii pentru cei mai buni gameri și ne-au lăsat să le torturăm sistemele pe care ni le-au pus la dispoziție. Și Alex Cîrstea a plecat acasă cu un monitor de 27″ de la BenQ.

Câteva mici concluzii:

Unii bloggeri ar putea trăi bine mersi din gaming. Dacă s-ar apuca. (Wink, Wink, Etherfast). Eu unul încă sunt de părere că ne-am strâns acolo să ne destindem și să ne simțim bine și cred că a ieșit totul bine. Sper să mai fie și alte ediții.

Sportmanship: Toata lumea a aplaudat la primul frag din Counter Strike al lui Haotik. Premiul pentru cel mai patriot live blogger care a preferat să irosească gloanțe merge la Hoinaru.

Filmul evenimentelor:

Fotografiile sunt făcute cu un Canon IXUS 510 HS.

Fotografia cu echipa echipa câștigătoare este realizată de Toma Nicolau.

Eu cred că primul Bloggers Lan Party a ieșit foarte mișto. Asta datorită organizatorului, sponsorilor implicați și oamenilor care au participat. Au fost vreo 10 ore mișto petrecute într-o companie plăcută.

Mulțumesc Toma că ne-ai strâns acolo. Apoi mulțumesc Romtelecom și PC Garage (fără voi nu ne-ar fi mers netul), Toshiba România, ROCCAT, Maguay România (fără voi am fi ajuns să ne duelăm cu laptopurile personale), BENQ (pentru că ne-am duelat pentru un monitor de 27″) și Ubisoft (nu pot să nu mă laud că am Assassins Creed 3 și Far Cry 3). A fost fun.

8 years ago

4 Comments

  1. Felicitari pentru tot.
    Imi vin in minte amintiri placute de cand faceam si noi lucrul asta.
    Ne jucam pe unde apucam, la unul acasa, apoi la altul, in cluburi de net, si tot asa.
    Ce vremuri – e placut sa retraiesti cateodata astfel de clipe.
    Totul de mai sus este intr-o nota placuta.
    Nota neplacuta este locatie: Bucuresti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *