Poker-ul este mai mișto offline decât online

Recent îmi făcusem cont pe un site de poker online, în urma unei campanii intense de promovare prin metrou, care, pe mine unul m-a fascinat. Sincer să fiu, nici nu mai știu exact când și cum am învățat să joc poker.

Îmi amintesc doar că poker-ul pe care îl jucam cu colegii de liceu, acum câțiva ani buni, era o altă metodă de distracție și de spargere a plictiselii din timpul orelor opționale în care nu făceam mai nimic sau uneori în micile noastre șuete de minicaterincă, discuții lungi și ore pierdute pe la unul sau altul pe acasă. Dar era și diferit față ce am văzut la televizor sau ce am jucat în facultate (în weekend-urile lungi din cămin).

Sincer să fiu, nu credeam că puținul poker pe care îl știu (și îl joc doar din plăcere și pe mize mici), m-ar fi adus la aceeași masă cu Duckadam, Pițurcă Jr. și Gina Pistol. Se pare că asta s-a întâmplat în weekend, când alături de câțiva prieteni bloggeri am ajuns la Media Royale, un mini turneu de poker, organizat de Party Poker pentru bloggeri și jurnaliști.

Acum ar trebuie să vă zic de ce e mai mișto pokerul offline decât cel online, corect?

Aruncând într-un colț miza (care la noi a fost o excursie la primul turneu World Poker Tour 2013), poker-ul este mișto când îl joci în grupuri și pe mize cât mai mici. Ce sare mai sus de atât este joc de noroc și nu sunt genul care practică mersul prin cazinouri sau afacerile de genul acesta. Jucatul pe mize mici (în mare parte sume infime, câțiva zeci de lei) este fun pentru că știi cu exactitate că cine pierde nu o să-și arate colții de jucător înrăit pentru că jucăm exclusiv de plăcere și pentru distracție, iar banii oricum sunt folosiți în scopuri de alimentare a grupului de jucători (o bere, un suc, ceva chipsuri și alte prostioare care ne fac seara puțin mai plăcută).

Când vine vorba de sporturi care implică un hazard și fel de fel de probabilități, intru în joc fie ce-o fi. În weekend am mers pentru distracție și chiar dacă m-am ofticat la un moment dat că am ieșit al treilea de la o masă de 5 oameni, pierzând cu o pereche de ași contra a două perechi (șeptari cu treiari), totul a fost distractiv. Plus că apoi m-am aruncat și la alte mese pentru un plus de distracție. Venisem pornit să mă simt bine și să joc. Nu să fac din asta o competiție.

Cât despre masa finală, vă mai pot zice altceva în afara faptului că a intrat Mariciu (care de altfel a rezistat eroic) la o masă cu Duckadam, Alex Pițurcă și Gina Pistol plus o mână de jurnaliști veniți clar să plece pe banii sponsorului la primul eveniment WPT 2013. Și să nu uit că a câștigat o femeie masa finală. Nope, nu prea mai am ce să vă zic.

Per total a fost foarte mișto și mi-ar plăcea ca pe viitor să ajung să joc iarăși poker în cercuri la fel de bine organizate și pe aceleași mize. Plus că mi-am reamintit că vreau de ceva vreme să-mi iau kit profesionist de poker.

O serie de poze o găsiți pe aici.

8 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *