The Game Has Changed – Insomnia

Insomnia

Rare sunt ocaziile în care să-l găsești treaz după ora 3 dimineața și dacă se întâmplă asta, fii sigur că face o noapte albă pentru un eveniment sportiv important sau bagă episod după episod din serialul preferat.

De data asta era ceva diferit. Se trezi dintr-o dată țipând ceva. Parcă se trezise dintr-un vis urât. Curgeau apele atât de rău pe el încât ziceai că tocmai își făcea ieșirea din saună. Se ridică din pat, deschise Youtube-ul și dădu play la “Empire state of mind”. Orice numai să-și ia gândul de la numele pe care îl rostise în somn.

“E totuși ciudat.” Își zise el. Stătea fix în mijlocul patului și o mulțime de de ce-uri îi treceau prin minte. De ce tocmai numele acela? De ce tocmai la ora aceea? De ce tocmai vinerea? O mulțime de de ce-uri la care încerca singur să găsească un răspuns. Și se uita în tavan.

Mintea lui era o vraiște atemporală. Se gândea fix la toate elementele care îl aduseseră în situația respectivă și nu reușea să le pună cap la cap, să le seteze o dată fixă și să își dea seama ce naiba se întâmplase pe parcurs. Se simțea de parcă un marfar plin cu roșii de import îl lovise frontal și din cursul de mixology aferent, nu supraviețuise nici un “Bloody Mary”.

Nu știa ce să mai facă, astfel încât timpul să nu conteze și să se reîntoarcă la somn. Deschise Facebook-ul. 25 de oameni, și el, erau online. 25. La ora 3:30, vinerea noapte, când toți ar fi trebuit să-și arunce deoparte problemele de peste săptămână și să iasă în Gaia, Expirat, Vault, Club A sau Kulturhaus. Fiecare cu industria şi bugetul aferent.

Chiar atunci și acolo se simțea neputincios în fața lucrului care îi bântuia somnul. Știa că uitatul în tavan nu o să-l ajute cu mare lucru și ca un puzzle imens, încerca să pună cap la cap toate elementele. De ce acel nume? Și de ce la acea oră?

Încercând să-și clarifice aceste lucruri, se apucă să-și clasifice și să prioritizeze fiecare indiciu pe care îl întâlnea în căutarea răspunsului final. Era greu, dar în fond, nu pleca nicăieri de nebun la 3 dimineața.

Își aminti apoi că logica stupidă din jurul trezirii spontane în miez de noapte era legată de câteva evenimente din acea săptămână. Apoi își puse problema în felul următor: “Ce m-ar face să simt toată furia din lume, să țip numele acela, dar să fiu zen gândindu-mă că ceea ce cred nu e adevărăt, ci ceea ce simt?”

Deschise geamul de la balcon, se uită în zare și nu vedea decât clădiri învăluite de întuneric și mister. Apoi, își aduse aminte, piesă cu piesă tot ce se întâmplase cu câteva seri în urmă. Zâmbetul acela din reclamele la Colgate, taxi-ul care nu mai voia să plece, ploaia care se abătuse asupra orașului, mâna ei rece și fraza pe care i-o șoptise la ureche: “Lasă-mă să te sărut!”, refuzul ei și fiorul rece ce-l trecea, atunci când își arunca privirea asupra ei.

Se propti de zidul balconului și gândul îi fugea departe. Atât de departe încât abia realiză că mai era puțin până la răsărit. Se ridică, își luă o foaie de hârtie din carnețelul magic și se apucă să scrie. “Acum știu cine ești. Runda asta din joc s-a terminat. O să urmeze și altele, unde totul se va schimba. Spre bine sau rău, voi vedea.” Stop joc.

5 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *