De unde atâta chef de viață?

Category : Altele · (2) Comments · by Aug 9th, 2012

Pe căldurile astea chiar nu aș putea să vă spun de unde există atâta chef de viață?

Sau poate că în adâncul intelectului meu aș găsi răspunsul la o întrebare atât de simplă și poate că ar fi un raspuns la fel de banal ca atunci când cineva te întreaba ce mai faci, dacă uneori mi-ar păsa de toate întrebările derutante numite sugestiv întrebări de cunoaștere.

Până la urmă, ce este și în ce constă cheful de viață?

Eu nu cred că există un singur răspuns corect sau valabil la această întrebare, ci o varietate de răspunsuri. De la redescoperitul confecționării avioanelor de hârtie (care by the way, n-am mai făcut asta de prin liceu), până la distracțiile săptămânale cu prietenii și discuțiile lungi și pe diferite teme petrecute în Argentin.

Un alt răspuns la fel de valabil și mult mai indicat și care ar putea defini problema “chef de viață” este dat de Prigat și mini-site-ul lor, “Enciclopediachefuluideviață“, o campanie de user generated content susținută de brand. Ideea e una foarte mișto, care mă încântă dar totuși nu știu dacă m-aș băgă să generez conținut cu și despre cheful de viață pentru simplul fapt că site-ul campaniei nu mă atrage deloc. Și nu mi se pare deloc user friendly.

Apropo de cheful de viață și de provocările acestei stări, oricine poate să-și exprime părerile despre ce este cheful de viață printr-un link, o poză, un video sau un mesaj cât de cât amuzant, pe site.

Și legat de Prigat și campaniile lor de comunicare, habar nu aveam că fetele de la The Practice lucrau pe PR pentru Prigat. De 23 și de BBDO știam de ceva timp. Nu de alta dar știam de toate reclamele entuziaste ale lui Naumovici pentru Prigat și de cât de fun erau.

Toate ca toate, dar dacă aș avea de ales dinte niște sucuri aproape naturale de fructe, probabil m-aș opri la Prigat de Cranberries (de care am băut acum o săptămână) sau Granini de vișine (de care am băut la Rock The City). Amândouă la fel de bune și chiar nu știu ce să aleg dintre ele. Păcat că se îmbuteliază doar la PET-uri de 1.5l.

Iar dacă vreți să știți cine se ocupă de campania asta, vă sugerez să le stresați cu întrebări pe fetele de la Borțun.

La final am și eu o intrebare. De unde atâta chef de viață fraților pe căldurile astea de afară?

 

Fotografia înseamnă contraste

Category : Altele · No Comments · by Aug 8th, 2012

Eram miercurea trecută pe la F64 (cam singurul magazin dedicat pasionaților de fotografie de pe la noi) la un vernisaj despre aventura mai mult sau mai puțin spectaculoasă a unor bloggeri într-un tur foto la Istanbul.

Teoretic orice se poate apuca de fotografie si se poate considera fotograf, la fel cum oricine poate să-și cumpere un domeniu, un pachet de hosting și să se apuce de scris pe un blog. Practic fotografia nu e o pasiune simplă și nicidecum una ieftină. Poate de asta nu am hardisk-ul plin de fotografii și nu am investit niciodată vreun ban în ceea ce privește fotografia.

Mai nou, există un val de fotografi în societatea noastră în ultimii ani și sincer să fiu nu am habar de ce se înghesuie mulți să facă un ban din asta. Pentru mine, întotdeauna fotografia a însemnat o artă. Arta de a surprinde ceva. La vernisajul de la F64, am descoperit că fotografia scoate în evidență cele mai potrivite contraste.

Nou și vechi, sărăcie sau bogăție, obiceiuri, tradiții, peisaje. Cam orice poți fotografia pe lumea asta. Ce au fotografiat bloggerii la Istanbul cu câteva camere mirrorless de la Sony au fost niște instantanee care mie mi-au plăcut. Sunt fascinat uneori de metodele de a prinde ipostaze și reacții doar un simplu click pe un buton.

Îmi place să văd anumite detalii într-o fotografie, trăsături omenești, capturi ale unor peisaje și tot ceea ce înseamnă emoție și vizual. În mod sigur nu aș fi  un fotograf bun pentru că îmi place să privesc fotografiile mai mult decât să le fac. Și totuși dacă mi-aș lua un aparat, mi l-aș lua doar să pot prinde instantanee din vacanțe și călătorii, sau fotografii pe care să le folosesc pentru anumite idei de design. Nu mi l-aș lua pentru ședințe foto, fotografii făcute la evenimente sau nunți. L-aș lua doar pentru mine și pentru plăcerea de a avea o unealtă în mână cu care să imortalizez anumite momente.

Fotografii nu prea am ce să vă arăt pentru că telefonul meu nu-i cel mai bun când vine vorba de a face o fotografie cât de cât curată, dar vă las cu articolul de la vernisaj de pe blogul F64 și cu alte câteva articole de la nwRadu, în care puteți vedea ce au imortalizat bloggerii în photo-trip-ul lor la Istanbul.

Și evident, cuvântul zilei ar fi imortalizat. Parcă a sunat puțin boem în contextul artei și fotografiei. Altfel, nu aș fi știu la ce să-l folosesc sau de ce să-l folosesc.

25 de lucruri pe care ar fi trebuit să le fac înainte de 25

Category : Altele · (8) Comments · by Aug 1st, 2012

Vin uneori perioade în viață când pur și simplu te uiți în spate la ce ai realizat până la un punct și încerci să te întrebi încotro te îndrepți, ce vei face, ce înseamnă viitorul pentru tine. Și realizezi că oricât de multe ai avea de fapt nu ai nimic al tău care să conteze. Nu ai un loc stabil în univers și te uiți la lumea din jurul tău și te întrebi, cumva retoric: “Ce naiba fac eu?”.

Nu mai ești la vârsta la care mama și tata te cocoloșeau și-ți ziceau că te ajută și ei cum pot, dar ești la vârsta la care realizezi că nu ai făcut nimic important și interesant până acum și cumva trebuie să faci ceva. Nu pentru că trebuie să fie făcut, clar nu pentru că trebuie să demonstrezi cuiva ceva și în mod clar nu pentru a te lăuda cu asta.

Vine vremea în care tu trebuie să faci ceva cu viața ta. Cum zic americanii și britanicii “You have to step it up a notch”.  Să faci ceva astfel încât să nu ajungi la fel ca unele personaje care trec și vin prin viața ta. Și uneori e greu. Te agiți, te hotărăști, revezi anumite lucruri, pui pe hârtie lucruri pe care ai vrea să le faci, analizezi anumite chestii și-ți faci planuri.

Uneori totul e atât de brusc, încât nu știi de unde să începi. Și amâni. Nu din lene, nu din frică ci mai mult din cauza comodității. Pentru că tu crezi că ești bine așa cum crezi că ești acum dar te fapt te înșeli. Și cel mai bine ar fi să începi cu o listă și planuri. Acele planuri de care nu ești sută la sută convins că e necesar să le faci, pentru că nu-ți place să faci planuri dar ești nevoit să faci asta. În principiu o listă cu ce lucruri nu ai făcut, ca tu să știi ce vrei să faci din ele, ce poți pentru moment face și ce nu vrei să mai faci.

1. În loc de Cibernetică, pe foaia de înscriere la ASE ar fi trebuit să pun Marketing. Chiar dacă intram la taxă, cu puțin efort terminam.

2. Până acum ar fi trebuit să facultatea terminată. Licență plus disertație. Regret că la 18 ani nu au existat persoane care să mă poată consilia să fac ceea ce îmi place și să termin ceea ce îmi place. Acum vreau doar să termin. Să mă văd cu o diplomă în mână și atât. M-am săturat să-mi împart anii aceștia între școală și muncă și pur și simplu mai vreau și altceva de la viața mea.

3. Să fi dat CAE-ul atunci când am avut șansă. Acum chiar dacă mi-aș permite, nu ar mai avea rost să-l dau pentru o diplomă care e egală cu zero peste 2 ani.

4. Să fac design mai mult de când m-am apucat. Acum probabil câștigam mult mai mult și aveam și un portofoliu solid.

5. Oricât de greu mi-a fost până acum ar fi trebuit să am cel puțin 1500 de articole pe blog. Din 2008 până acum. Și să fi scris în fiecare zi măcar un singur articol.

6. Să fi ales Advice în loc de SiSC. Sincer, pasiunea mea pentru publicitate și cunoștințele de design ar fi fost altele dacă aș fi fost prins într-un colectiv plin de proiecte dedicate creativității.

7. Ar fi trebuit să zic NU unor oameni și situații la timpul lor. Aș fi avut probabil ceva de pierdut dar cu mult mai multe de câștigat.

8. Ar fi trebuit să fiu mai egoist cu mine și cu cei din jur și să nu fiu întotdeauna băiat valabil și “salvatore della patria”.

9. Să fi vizitat  cel puțin 7 capitale europene până acum. La primăvară fac 25, deci se pare că pe lista orașelor vizitate până acum se updatează cu încă un zero.

10. În unele situații ar fi trebuit să muncesc mai mult pentru orice. N-am facut asta și n-aș zice că regret dar un gol tot există. Și nu se primesc puncte în plus pentru efort.

11. Ar fi fost mișto să conduc până la vârsta asta. Deși nu le pot considera scuze, timpul, banii și circumstanțele încă mă țin fără carnet de șofer. Nu știu când va urma și asta dar va fi.

12. Ar fi trebuit să profit mult mai mult de situațiile numite “vacanțe/zile libere/weekend-uri”. Acum și dacă vreau să fac asta simt că intră în joc prea mulți factori și nu pot să profit.

13. Ar fi trebuit să balansez situațiile emoțional versus rațional și să merg mai mult pe instinct decât până acum. Nu întotdeauna sfaturile celorlalți au fost benefice în rezolvarea problemelor.

14. Era de prisos dacă nu puneam atâta preț pe relațiile nereușite din trecut și mă concentram asupra lucrurilor care contează. A fost timp pe care l-am pierdut, timp pe care puteam să-l valorific altfel, dar din care am realizat că ceea ce vreau durează și nu e ușor de găsit.

15. Ar fi trebuit să trăiesc în niște condiții puțin mai decente. La un moment dat m-am mulțumit cu puțin și acum trebuie să trag de mine ca totul să fie bine  în viitor.

16. Ar fi trebuit să mă distrez mai mult când am avut ocazia și să nu alternez perioadele cu ceva distracție cu cele de prea multă muncă. La un moment dat ceva s-a pierdut în angrenajul ăsta și acum mă gândesc ce naiba trebuie reparat. Sau ce trebuie revizuit.

17. Ar trebui să cheltui mai puțin și să economisesc mai mult. Și să fac mai mulți bani. Nu pentru că ar aducere fericirea, că nu fac asta dar trebuie sa fac mai multi bani pentru mine, pentru viitor, pentru viața mea și pentru lucrurile pe care vreau să le fac. Și pentru un anumit statut social.

18. Ar trebui să nu mai stau atât pe rețele sociale. Sunt efectiv o pierdere de timp dacă nu știi cum să le folosești și pur și simplu în online-ul românesc și-au pierdut de mult scopul și însemnătatea. Esențial ar fi să reduc din timpul în care stau pe ele.

19. Ar fi trebuit să am un portofoliu solid. Dar nu am. Știu că aș putea să găsesc mii de scuze sau lămuriri asupra faptului că nu am un portofoliu solid, dar nu m-ar ajuta la nimic.

20. Ar trebui să muncesc mult mai mult decât o fac acum și să învăț și alte lucruri. Nu le pot face pe toate, dar măcăr pe cele pe care le îndrăgesc să le pot face bine.

21. Ar fi trebuit ca până acum să-mi definesc o arie largă de interese. Definită o am dar se pare că ar trebui să fiu în stare să tai din ele pentru că sunt prea multe și nu se găsește niciodată suficient timp să le fac/onorez pe toate. Și să mă disciplinez în legătură cu asta.

22. Ar fi trebuit să pun mai mult preț pe munca mea bună și să exploatez chestia asta. Nu întotdeauna pun preț pe mie ce-mi iese dar totuși munca nu se face la infinit pe gratis. Nu mă aștept la cine știe ce, dar în unele cazuri o vorbă bun și o recomandare ar fi suficiente.

23. Să pot să dau cât mai repede cu putință jos, cele 8 post-it-uri de pe perete și să scriu fiecare subiect de pe ele pe blog.

24. Ar fi trebuit să nu am încredere atât de mare și așteptări de la cei din jur dar să le fi dat tuturor “the benefit of the doubt”. Fiecare merită câte o șansă.

25. Ar fi trebuit să profit de o anumită ocazie acum ceva timp. N-am făcut asta și deseori se întoarce cumva să mă bântuie. Pe principiul “You snooze, you loose”, o să fiu mai atent pe viitor cu tot ceea ce se întâmplă. Sau trebuie să fiu atent la ce se întâmplă.

Acum nu aș putea să dau un număr exact a tot ceea ce nu am reușit să fac până acum, dar motivele de mai sus au fost primele care mi-au trăznit în minte. Sunt multe pe care nu cred că am timp fizic să le fac dar sunt și altele  pe care nu știu cât de mult ar mai conta dacă le-aș face.

În orice caz, life moves on. de azi, de ieri, de oricând. Și lucruri tot facem.

Câteva cutii rezolvă totul

Category : Altele · No Comments · by Jul 30th, 2012

După câteva ore de curățenie, venite într-un mod destul de neobișnuit, undeva duminica în jurul orei 20, am realizat că ultimii 5 ani pentru mine se rezumă la câteva cutii.

Cutii în care au încăput majoritatea mărunțișurilor strânse în 5 ani de București și alte câteva lucruri personale și câteva amintiri primite de la EA. Așa că acum vreo 6 cutii mai mici sau mai mari stau bine într-un dulap mic și bine organizat.

Mi-am dat seama că dacă în zilele următoare m-aș muta de unde stau nu mi-ar fi greu să mă car cu ceea ce am și că un portbagaj obișnuit ar duce din prima cele câteva cutii, un geamantan plin cu haine, o geantă de voaiaj și 2, maxim 3 pungi cu cărți strânse în ultimii ani. Nu că m-aș muta foarte curând dar plănuiesc ca în viitorul apropiat să fac și asta.

Nu de alta, dar prefer să adorm perfect într-un pat dublu sau o canapea extensibilă decât un pat rigid de o persoană în care nu prea am loc să mă desfășor suficient. Probabil aș fi și un ambasador eficient pentru proiectul celor de la Ikea, cu spațiile mici. 6 cutii, alte câteva chestii, niște haine și hop m-am mutat.

De fapt, nici nu cred că ar observa cineva că m-aș muta la câte lucruri am. Și acum serios, câți se pot lăuda cu asta? Că pe mine unul mă bucură că am puține lucruri și cu câteva cutii pot să rezolv rapid orice bătaie de cap. Dar din păcate, încă nu mă mut. Și am noroc, că oricât de mic ar fi spațiul meu de depozitare am totul ordonat și știu de unde să iau ce am nevoie în caz de necesitate.

Lăsând momentul hilar la o parte, nu-mi vine să cred cum au încăput lucrurile pe care le-am strâns în acești 5 ani în acele cutii. Și am mai făcut și ceva spațiu prin cameră. Noroc că au fost și multe chestii care trebuia să le arunc și au fost și lucruri light care au avut nevoie doar de o cutie sau de jumătate de cutie pentru a le putea depozita eficient.

Și se pare că merge și fără cutii mari de carton și multă bandă adezivă. Spații mici for the win.

 

Cel mai promițător brand românesc

Category : Altele · No Comments · by Jul 30th, 2012

Toată, dar absolut toată lumea vorbește la ora actuală despre brand. Fie că este vorba despre brand personal, fie că este vorba de poziționarea unui brand pe piață, toți se folosesc de acest cuvânt și derivatele lui.

Nu de alta dar în ultimii ani am fost bombardați cu tot felul de cărți, top-uri și evenimente dedicate brandurilor. Și uneori toată informația asta devine cumva covârșitoare și greu de digerat. Da, toată lumea se bate să fie în față, toată lumea vrea să fie iubită de către consumatori, toată lumea vrea vânzări și notorietate și evident toată lumea vrea să fie un love brand.

Și mă gândeam că toate titlurile acestea devin prea pompoase într-o societate în care consumatorul alege brand-ul și nu invers. Pentru el nu contează toată notorietatea asta, titlurile și evenimentele dedicate brandului și toate celelalte lucruri minuscule care ar conta pentru un brand. Pentru el contează produsul final și satisfacția oferită de acesta.

Totuși, cum ar suna printre toate aceste titluri și denumiri, “Cel mai promițător brand românesc”?

Mi-ar plăcea să vă spun că acest titlu se potrivește brandului X, dar nu am de unde să știu asta. Încă.

Însă, Seed Consultants lansează pentru a treia oară programul “Cel mai promițător brand românesc”, o competiție în care companiile se pot înscrie pentru un plus de valoare și un program de branding gratuit de branding pentru dezvoltarea unei noi imagini în piață.

Pe lângă kit-ul de branding, alte branduri se pot folosi de medalia “Cel mai promițător brand românesc” pentru un plus de imagine și o recunoaștere sporită a calității servicilor oferite de către brandul respectiv. Medalia poate fi folosită pe orice material de branding de care o companie dispune: spot-uri, website-ul companiei, ambalaje sau orice ad al companiei.

Dacă aș face o comparație aș putea zice că această medalie se aseamănă cumva cu atât de cunoscutele etichete ISO, pe care le găsim pe diferite produse și care aduc un anumit statut și expunere unei companii.

Cum se poate aplica?

Fiind un proiect cu o anumită structură și reguli de participare cel mai bine ar fi să citiți procesul de aplicare de pe celmaipromitatorbrandromanesc.ro.

Nu e ceva complicat și nici rocket science, dar nu vreau să mă încurc în reguli și metode de aplicare și să explic acest proces pe înțelesul meu când informația utilă și relevantă se găsește la un click distanță.

Plus că înainte de a aplica nu pot să vă răpesc plăcerea de a vedea spot-ul de promovare.

De ce îmi place ziua de vineri?

Category : Altele · (1) Comment · by Jul 26th, 2012

Nu vă gândiți că ziua de vineri e o zi specială sau se întâmplă ceva special într-o zi de vineri. Este doar o zi obișnuită a săptămânii, pe care evident toată lumea o așteaptă de la primele ore ale zilei de luni. Asta pentru că vine weekend-ul, libertate totală, relaxare și golirea de toate efectele unei săptămâni întregi de muncă.

Teoretic serile de vineri îmi place să le petrec în casă, întins în pat devorând câteva episoade din unul sau mai multe seriale pe care le urmăresc. În mare parte fac asta, doar pentru că vinerea doar asta vreau să fac. Dar din când în când,  într-o seară de vineri, mă rupt de rutina săptămânală și îmi place să petrec, să pot sta liniștit și treaz până dimineață fără să am grija că a doua zi trebuie să mă duc la muncă sau că trebuie să mă trezesc la o oră fixă.

Bine, bine. Secretul e că vinerea sunt cele mai faine petreceri. Șî în ziua de vineri am nimerit la cele mai faine petreceri. Vinerea asta a fost o zi cu o petrecere specială. De fapt a fost ziua Ancăi sau #dumaparty după cum era hashtag-ul. Bine, nu cred că cel mai important lucru de acolo a fost hashtag-ul.

A fost una din petrecerile acelea la care îmi pare bine că am ajuns, unde m-am distrat și unde mi-ar fi plăcut să mai stau dar oboseala și-a spus cuvântul la un moment dat și a trebuit să fug. Dar am mers să-i urez Ancă-i “La mulți ani” și să o văd zâmbind, ca de obicei.

Plus că meniul necesar pentru o seară de distracție ne-a fost asigurat în diferite proporții de Finlandia, în priză am fost ținuți de ceva Red Bull, iar ca toată lumea să fie mulțumită berea ne-a fost servită de Redd’s și Grolsch, după preferințe sau pentru cei puternici un Stejar Strong. Evident totul s-a consumat în mod responsabil.

Să nu mai zic că am asistat și la un mini recital Acoustic Bloggers sau The Runaways, în duetul Anca cu Ionuț. Să vă zic că melodia care mă seacă în mod normal, adică asta, din chitara lui Ionuț pare cea mai tare melodie ever. Clar nu cred că mă credeți :)) Și pentru prima oară am mâncat Gelato (cică e gelato nu înghețată) de la Gelato Mio (tot ziceam că trec pe la ei să mânânc și am reușit ieri seară).

Dovezi? Găsiți pe pagina de facebook a oamenilor mahmuri. Și, da e iar vineri. Dar în seara asta nu știu ce o să fac. Mă mai gândesc până atunci.

Poate iar petrec, sau poate stau liniștit acasă. Decizii, decizii…

 

Încurcat într-un dolar echo

Category : Altele · No Comments · by Jul 24th, 2012

Pentru cei mai puțin familiarizați cu termenul dolar echo, se scrie așa $echo și e o comandă basic din programarea în Unix pe care am avut ocazia să o învăț când încă încercam (de fapt mă chinuiam să învăț ceva programare), pe vremea când încă mai eram la Cibernetică.

Dolar echo, la bază îți afișează pe ecran o linie de text, un caracter sau orice alt șir pe care tu l-ai dat de la tastatură după introducerea comenzii. Acum de ce tot scriu despre ceva de care principiu nu am nici 10% habar?

Asta pentru că unul dintre topic-urile din experimentul pe care îl fac este să întreb pe cineva care mă citește despre ce să scriu. Răspunsul a fost simplu: “Scrie despre ceva la care tu nu te pricepi”. Și am hotărât să scriu despre programare pentru că este una dintre acele probleme care se pot rezolva logic.

Nu pentru mine, cel puțin. Dar și pentru că recent am început să-mi bag nasul în back-end-ul wordpress-ului, pentru o temă custom și am dat peste o multitudine de tag-uri PHP care începeau cu echo. Unele mai simple, altele destul de complex.

E totuși bine că există o comunitate puternică și WordPress-ul s-a dezvoltat și a fost dezvoltat destul de bine în ultimii ani pentru că poți găsi aproape orice ai nevoie pe forumul WordPress, iar Codex-ul WordPress (deși nu e cel mai simplu dicționar explicativ al unei platform) îți oferă acces la câteva funcții și rezolvări simple ale unor probleme pe care crezi că le poți întâlni.

Sau poate dai peste explicații mai ușor de înțeles și tutoriale prin alte părți ale internetului. Depinde ce cauți și la ce îți sunt necesare. În orice caz, nu e nimic rocket science.

Și adevărul este că eu și programarea nu facem deloc un mix deloc bun, dar citind câteva chestii și încercând să le înțeleg am modificat header-ul, footer-ul și index-ul unei teme de wordpress la care lucrez.

Bine, pe lângă asta sunt și alte fișiere unde funcțiile nu sunt greu de înțeles dar sunt mai greu de reprodus și e un pic mai dificil în idea că un om fără prea mari skill-uri de programare, căruia îi e greu să înțeleagă funcționarea unui algoritm și să scrie un cod cap coadă (corect) să facă o funcție care să-l ajute pentru o nevoie curentă pe care o are.

După cum v-am zis, încă încerc să înțeleg chestii. Și să pun în aplicare. Dar programare tot nu o să știu. EOF.

Trei

Category : Altele · No Comments · by Jul 23rd, 2012
Trei

Întotdeauna m-am gândit cum ar fi să merg la o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi. O bună parte s-a datorat faptului…

Ce mănâncă pescărușii din București?

Category : Altele · (4) Comments · by Jul 19th, 2012

Raluca m-a provocat, asta în urma postării de aici. Sincer să fiu eu am auzit de pescăruși doar pe la mare și după simpla mea gândire de absolvent de științe ale naturii (a se vedea importanța scrisului cu majuscule) pescărușilor parcă le dai să mănânce pește.

Aș mai sta cu voi în aceste momente relaxante de joi seara dar îmi bag nasul mult prea mult într-o structură de wordpress și vreau să văd dacă pot să o duc până la capăt sau ba.

Pentru Raluca și cei -50 de unici ai mei vă zic noapte bună.

PS: Votați-mă la Grand Spoof. N-am dubii că vă plac pișcoturile.

Ideologii de la Twix

Category : Altele · No Comments · by Jul 18th, 2012

BBDO iar face ce face și scoate niște ad-uri mișto. De data asta pentru Twix. Direct de pe Madison Avenue, de la BBDO New York, Twix: Ideologies.

Idee faină, poveste mișto și filmare făcută parcă dintr-o singură dublă. Sunt totuși curios dacă povestea din spot e adevărată și așa au fost create cele două batoane de Twix.

Consultând puțin Wiki, se pare că povestea din spot e doar o poveste frumoasă. Istoria e alta, dar e o istorie frumoasă. Pe filiera Mars.inc

Acum că e aproape miezul nopții am un singur lucru de zis: “Pause like you mean it!”