Poker Face

My life is like a poker game. You play, you pay. Recent, m-am apucat de Texas Hold’Em cu gasca pe facebook, mai mult de entertainment, dar si putin asa ca sa-mi perfectionez skillurile, Hold’Em-ul nu e neaparat un joc al norocului desi intervine si asta, dar si un mind game cum imi place mie sa-i zic. Un joc in care la fiecare pas trebuie sa-ti stapanesti emotiile, sa stii cand sa ridici miza, sa ai o vaga idee despre jocului adversarului practic sa-ti dezvolti niste tactici si o strategie potrivita in functie de cum decurge jocul.

Si mai recent, m-am angrenant intr-un joc real de Hold’Em unde se parea ca exista toate sansele sa pierd. Dar mereu aparentele sunt inselatoare. Realitatea nu exista pana nu gasesti acel ceva care sa o faca mai acceptabila, mai veridica sa nu existe dubii asupra problemei.

Dar, cum I never back down, indiferent de situatie am infruntat si aceasta provocare. Totusi in timpul jocului trebuia sa-mi potrivesc fiecare mana, astfel incat sa nu pierd. Daca pierdeam insemna ca tot ceea ce invatasem pana atunci, ceea ce facusem pana atunci se intorcea direct la 0 si nu voiam asta. Nu urasc esecul la fel de mult cum urasc minciuna, tradarea, dar nu-mi place sa pierd si urasc sa fac vreun compromis.

Asezandu-ma la masa, jucam cu unii dintre cei mai buni jucatori, dar trebuia sa-mi tin my poker face pe up de fiecare data, pentru ca fiecare pot pierdut aduce un gol in banca. Un gol care nu putea fi umplut asa de usor. Impreuna, 8 oameni cu acelasi scop: The Big prize.

Numele jucatorilor sunt irelevante, doar descrierea lor fiind cea mai importanta. De la dreapta la stanga ii aveam pe Party Animal,  Viper,  Unpredictable,  Mastermind,  Silence, Emotional si Human.

Party Animal era intotdeauna unul din jucatorii care nu ridica niciodata miza dar care nu se dadea in laturi sa plateasca daca avea o mana castigatoare. De obicei, isi observa cu atentie adversarii si stilul lor pentru a-si alege urmatoarea victima.

Pe Viper il stiam cel mai bine. Nu era la prima mana jucata, ci isi tot traia clipele in acest joc magnific, unde era mereu in asteptare dar ataca cand vedea aceea mica urma de sange. Usor de citit din simplul fapt ca experienta e intotdeauna benefica si coltii stateau protejati doar pentru bataliile mari.

“Imprevizibilul” e persoana de la care nu stiam niciodata  la ce sa ma astept, socializa foarte putin la masa de joc si cand o facea trebuia sa-i scoti cuvintele cu clestele de tevi din gura. Nu jucam niciodata cu aceasta persoana pentru ca nu simteam existenta unui feedback, respect, viziuni comune, pur si simplu ori furam blindurile ori ma aruncam.

Mastermind-ul era cel putin la fel de destept ca si Viper, insa ii lipsea doza de aciditate in joc, in miscari si era deosebit de greu de citit. Incerca sa-si pastreze portile deschise pentru orice eventualitate si nu se dadea in laturi de a face ceva, iar cand facea lucrul asta adevaratele motive erau mereu invaluite in ceata.

Silent-ul e unul din jucatorii ciudati, la propriu si la figurat pe care prima data il consideri un intrus, dar pe masura ce jocul avanseaz il descoperi in totalitate desi el incearca din toate puterile sa ascunda asta. Citeste-l si joaca agresiv impotriva lui si nu incerca sa joci dupa tipologia lui pentru ca ascunde multe. Ai incredere in el, nu in diavolul din el!

Emotional-ul e unul din personajele acelea cu o prea mare deschidere catre lume, suflet mare, care la primul atac mai violent se arunca asteptand o carte mai buna. Cu toate deschiderea si experienta pe care o are ai mari sanse sa-ti faci jocul mai interesant si sa-l elimini mai rapid de la mana. Insa nu face greseala sa joci impotriva lui si a Viper-ului pentru ca mereu vor exista scantei, tensiuni si poate aliante. Asa ca cine stie cat mai ramai la masa. Exploatea-zai toate slabiciunile si scoate-l din joc repede pentru ca pe termen lung s-ar putea sa ai necazuri.

Human-ul este genul de persoana calma, calculata si care nu iese prea mult in evidenta. E omul cu care ar fi o placere sa joci daca jocul nu ar ajunge sa fie plictisitor la un moment dat. El e personajul care intelege trairile fiecarui om din joc si poate ramane unul din finalisti doar daca reuseste sa-i citeasca pe cei din jur.

Inca in stadiul de invatare, mi-am adaptat calitatile la tendinta jouclui si nu m-am dat in laturi de la nici o provocare mai ales ca ceilalti oameni din jurul ma asaltau la fiecare mana.

La final, am ramas doar eu si Viper. My poker face was still on si am adoptat un stil calm, echilibrat pentru ai arata adversarului ca oricat ar ridica miza sunt stapan pe situatie. Deja toata lumea era all in imediat dupa flop si la ce carti aveam in mana ma indreptam spre chinta si Viper incerca sa vada daca elimin vreun gest, neajuns, frustrare sau orice altceva pentru a ma descoperi. Turn-ul se arata lent pe masa si aproape nefolsitor si totusi aveam o mana buna.

Ajungand la river, totul s-a conturat un fata mea. Viper ca sa vada cartile trebuica sa intoarca prima cartile. Careu de popi. A zambit crezand ca potul era deja castigat. Pacat ca ultima mea mana era chinta royala si am castigat.

Dupa doua ore intensive, my poker face rezistase eroic si ma trecuse cu brio printr-o alta batalie. Luasem potul cel mare si in seara aia eram mandru. Nu intrasem in joc prea optimist dar am dat totul pentru a castiga si pentru a impune respect in fata celorlalti. Am intrat in joc si am jucat. Nu m-am dat la o parte, nu m-am plans, nu m-am milogit pentru niste idei, solutii sau faima. Ceea ce aveam de demonstrat am demonstrat in seara aia. QED. Pentru final va las cu melodia asta specifica, desi nu-mi place stilul.

[youtube wOAGZtLQ0jw]

PS: pentru cunoscatori articolul nu are nici cea mai mica referinta la partida de poker jucata aseara cu gasca.

12 years ago

1 Comment

  1. Felicitari pentru consistenta ideilor 🙂 Texas Hold`em este un joc recent care a crescut in popularitate in ultimii ani fiind o modalitate de distractie, castig si socializare. Cu toate acestea la noi nu e nici iubit, nici acceptat in interiorul familiei, desi ar avea sanse sa poata fi considerat ca sport al inteligentei si nu numai…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *