Touch Base

Acum cateva zile faceam o prezentare pentru un proiect de la facultate despre “Online sau offline”. Cu 6 luni in urma candidam pentru un “post” de PR Manager intr-un ONGS doar cu Social Media Revolution 2 (nu stiu de unde curajul). Acum un an, gandeam intr-un Cismigiu tomnatic bazele unui proiect despre online si design care nu am apucat sa-l duc pana la capat.

De ce enumar toate astea?

Pentru ca toate lucrurile astea sunt “milestones” in tot ceea ce am facut pana acum. Si am facut multe lucruri, evident ca vreau sa fac si mai multe. In mare parte totul a coincis cu intrarea in SiSC, primul blogmeet si astfel am intrat in vartejul numit social media.

De acolo au pornit multe evenimente la care am participat, multe lucruri pe care le-am invatat si destui oameni pe care mi i-am atras alaturi. Facebook, Twitter, blogul si lucrurile pe care le fac in design mi-au creat un scop in viata, unul pe care il urmez pentru a-mi face viata mai buna, mai usoara si poate mai frumoasa uneori. Acum 2 ani cateva persoane ma indemnau sa renunt la blog, ca nu ar trebui sa fac asta ca blah, blah. Si n-am renuntat pur si simplu pentru ca imi placea sa fac asta si pentru ca nu renunt la lucrurile care imi plac.

Touch base inseamna practic inceputurile mele in online si in social media, daca inca nu ati inteles asta. Pentru mine in 2 ani, 9999 de tweet-uri si 800+ followers inseamna mult. Pentru altii numerele astea probabil ca sunt fumate in 3, maxim 6 luni. Dar inca nu ma consider un influencer ca sa pot face lucrurile astea. Ideea de baza este ca in 2 ani de zile mi-am creat o “comunitate” daca pot sa-i spun asa de oameni cu aceleasi interese ca si mine. Nu spun intotdeauna cele mai interesante lucruri, uneori dau si multe balarii dar fac ceva ca sa fiu acolo si sa merg mai departe.

Ma rog. Tacamul nu ar fi complet daca nu ar exista si hateri. Dar ca in orice alt mediu, devin cantitate neglijabila cand ii ignori. Si e bine sa ai hateri deoarece uneori iti aduc motivatia necesara sa faci tot ceea ce iti place. Nu pentru a te razbuna, nu pentru a le arata ca esti mai bun decat ei ci pentru a le arata ca prin munca ta faci un lucru pe care unii dintre ei nu l-ar reusi niciodata.

Zilele trecute puneam o intrebare pe twitter sa vad cum ma percep oamenii care ma urmaresc pe twitter si chiar daca nu am primit destule reactii cele pe care le-am primit au fost suficiente incat sa ma faca sa zambesc. Iata cateva dintre ele:

“avem discutii misto..interactionam ok  si c`mon…avem cateva pasiuni in comun.so de aia te urmaresc pe twitter.”

“Ti-am dat follow pentru ca postezi eventuri sau stiri media related.”

“pentr ca ti-am dat add acu multa vreme si desi nu zici cele mai interesante chestii mi-e lene sa-ti dau unfollow, also, you actually reply to my stuff, ceea ce de 99% din ceilalti followeri ai mei don’t do”

“te-am vazut la fotbaltweetmeet si aveai o fata de om bun si sincer. 🙂 de aceea.”

“i can find out abt interesting articles on social media or design 🙂 don’t have to search them myself!u’re a great filter :P”

si o reactie mai interesanta de la Auras Mihai (love the sarcasm si glumele tale uneori, omule): “degeaba. daca twitter era pe bani, iti dadeam unfollow :))”

Ce am invatat in ultimii 2 ani din online e mult mai mult decat ce am invatat in ultimii ani in scoala si sper sa mai invat mult mai multe lucruri interesante.

Multumiri? Merita multi oameni pe care i-am intalnit in ultimii 2 ani. Nu, numai pentru ca m-au invatat lucruri dar si pentru simplul fapt ca exista, ca unii dintre ei imi sunt prieteni si-mi fac viata mai placuta uneori.

Acum, intre mine si online, fie vorba postul asta e destinat sa ajunga in tweet-ul cu numarul 10 000. Si de aici inainte urmeaza multe lucruri.

11 years ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *