Blogger-ul de serviciu

A fost odată ca niciodată, că dacă nu s-ar scrie nimeni nu ar știi, un blogger de serviciu. Și sătul fiind de cavalcada de mail-uri spameristice dedicate unor campanii pe bloguri cu premii în umbrele, se hotărî să se apuce serios de blogging și să-și facă un credit de nevoi personale.

Doar era blogger și o activitate ca a lui cerea o infuzie destul de mare de capital pentru a ajunge de la waiting list în A-list. Voia și omul campanii, recunoștință, invitații la evenimente și alte cele. Desigur, e greu să fii blogger. Așa că își investi omul timpul și banii în recondiționarea temei blogului, un smartphone cu internet nelimitat și toate cele necesare pentru meseria asta. Că, nah. El voia să fie blogger cunoscut, să-și mai facă și el o vacanță prin afara țării, să nu depindă de mila unui patron și eventual voia să se păstreze la fel ca la început. Adică să fie modest și să nu uite de unde a plecat.

Până într-o zi când își dădu seama că minunatul lui credit îl ducea către sapă de lemn. Ce să facă blogger-ul nostru? Pe unde să dreagă cămașa și să nu-l salte creditorii. Stătuse el să se gândească și își aminti că în urmă cu câteva zile primise pe stradă un flyer cu nu știu ce credit la o bancă. Găsi flyer-ul ușor, îl citi, îl analiză din punct de vedere structural și comercial și se gândi dacă să-și mai facă un credit ca să-l acopere pe cel inițial.

De ce să mai facă asta? Nu-i ajungea un singur credit? De ce să se mai bage și în alte porcării? Dar își zise la un moment dat de ce nu?

Doar citise clar pe flyer că era un credit de refinanțare și avea posibilitate să-și plătească creditul actual și să meargă mai departe în aventura lui legată de blogging. Fugind către bancă, ispitele îl așteptau la tot pasul. Ba cămătarii legali, ba alte care încercau să-l deturneze de la linia inițială și să-l facă să mai bifeze încă un credit de nevoi. El nu și nu.

Ajunse la banca cu pricina, “țipă” către un funcționar că vrea mai multe detalii despre refinanțare și începu să citească. Ce îi oferea refinanțarea? Pai doar documentându-se află că putea să-și acopere absolut toate datoriile existente, să-și reducă considerabil cheltuielile, să economisească bani și eventual să-i  pună în siguranță undeva pentru zile negre.

Dar oare îl ajutau circumstanțele pentru a-și lua creditul acesta? Uitându-se mai bine citi că își poate anula datoria la banca inițială, că poate să beneficieze de lucruri adiționale creditului și se gândi cum ar fi să aibe o asigurare pentru blog. În caz de spam repetat, tentativă de spargere, eliminare de troli și hateri enervanți. Era mai bine. Se lumină la față și începu să spere.

Având în vedere că se asigura că toate lucrurile sunt în ordine și că nu ratează nimic pentru a pica de fraier mai târziu, se apucă să citească în continuare. Află că refinanțarea îi aducea o rată lunară mai mică, un cost total al creditului mult mai mic, putea să împrumute mult mai mulți bani dar putea să-și prelungească și termenul de refinanțare.

Music to his ears. Trecând mai departe, voia să fie sigur de toate detaliile și de toate modalitățile de calculare a creditului.  La un calcul simplu trebuia să îi iasă așa: Suma rezultată trebuia să fie mai mică decât creditul inițial, altfel refinanțarea nu îl ajuta să reducă din costuri.

Deja funcționarul era înnebunit, când blogger-ul îl întrebă de costurile creditului de refinanțare. Era clar pentru funcționar că se duela cu cineva care nu glumea pe seama asta și chiar analiza fiecare aspect al contractului pentru a se asigura că nu se avântă cu capul înainte în al doilea credit. Funcționarul îl asigură că avea un comision  de analiza a dosarului 0, taxele notariale erau suportate exclusiv de către bancă, putea beneficia de o asigurare pentru blog, primea anumite beneficii din partea băncii și lucrul cel mai important pentru el: avea posibilitatea să lase banca să se ocupe de toate aspectele creditului.

Era aproape hotărât, însă își mai trecuse încă o dată ochii peste contractul respectiv pentru a se asigura că nu scăpase nimic din vedere și îl întrebă pe funcționar: “Unde semnez?”

Așa ajunse blogger-ul nostru să își plătească toate datoriile și să se ocupe într-un mod mult mai eficient de blogul lui. Pentru că știa că vin și campaniile.

Acest post face parte din campania numită “Campanie” pentru creditul de refinanțare, pornită de Blogal Initiative împreună cu RevistaBiz și BCR.

Orice asemănare cu un personaj din lumea online 2.0 românească este pur întâmplătoare și nu face obiectul acestei postări.

Intenția de a participa în această campanie se face în scris la: contact at blogalinitiative.ro

11 years ago

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *