Filmul săptămânii – The Girl With the Dragon Tattoo

Nu știu cum se face dar întotdeauna am fost atras de filmele care în loc să te țină aproape 3 ore în scaunul de la cinematograf te pun să gândești și să anticipezi finalul filmului înainte ca acesta să se întâmple. Poate și de asta anul de trecut de ziua mea mi-am cumpărat “Bărbații care urăsc femeile” a lui Stieg Larsson și n-am apucat să citesc din ea doar vreo 20 de pagini.

Dar prima mea ieșire pe 2012 a fost la cinematograf să văd “The Girl with the Dragon Tattoo” al lui David Fincher. Auzisem că acum vreo 2 ani un danez oarecare creease același film după romanul lui Larsson, dar într-un mod ciudat l-am ratat.

The Girl with the Dragon Tattoo e un film la care majoritatea s-ar putea plictisi din cauza duratei lungi și a scenelor puține de acțiune prezente, dar cu mici excepții Fincher îl portretizează pe Mikael Blomkvist la perfecțiune. Jurnalistul căzut în dizgrație în urma unui caz de calomnie (interpretat de Bond-ul blond) este angajat de Henrik Vanger (interpretat de Christopher Plummer) pentru a rezolva misterul care bântuia de 40 în familia și anume moartea Henrietei Vanger.

Misterul în acest film este subiectul fără de care nimic nu s-ar mișca. Arhivele familiei Vanger care îi deslușesc poate prea ușor uneori lui Blomkvist conexiunile între Henrieta și rudele sale, scenele de sadism în care e implicată Lisbeth, inteligența și atitudinea de “I don’t allow bullshit from anyone” pe care o are hackerița, începutul unei scântei între detectiv și asistenta sa, divergențele dintre membrii familiei Vanger, motivele biblice aruncate subtil pentru a sugera aparțenențele neo-naziste ale unora dintre membrii familiei și pornirile acestora. Cam toate aceste lucruri creează un fir epic ușor de pierdut dacă nu ești atent pe tot parcursul filmului dar și usor de descifrat odata ce pui cap la cap toate indiciile pe care Blomkvist le descoperă exact când începi să crezi că nu mai este nimic de făcut și totul până atunci a fost în van.

Clișee? Ca în orice film clișee și product placement există din belșug. Unul ar fi motivul fumătorului de a trage dintr-o țigară la ceva timp după ce s-a lăsat, caracterul neo-nazist al unor membrii din familia Vanger (mi s-a cam luat de clișeul astă cu naziștii în fiecare film), tipa nebună cu motocicletă și hackeriță, pachetul de Malboro, mașina suedeză (Volvo), nelipsitul Macbook din mâinile celor doi investigatori, Happy Meal-ul de la McDonalds, aluzia dintr-o scenă la saltele IKEA și bineînțeles Bentley-ul Arnage din scenele de final.

Finalul filmului? Prea frumos ca să îl pot dezvălui așa că trebuie să mergeți la cinema să-l vedeți. Asta dacă găsiți pe cineva care să reziste cu voi vreo 3 ore și să nu adoarmă în timpul filmului. Cert e că “The Girl with the Dragon Tattoo” este primul film bun pe care l-am văzut în noul an și sper ca la următorul popas la cinema să văd un film la fel de bun.

Apropo de Filmul săptămânii, acesta e filmul din această săptămână, iar Sherlock l-am văzut în ultima săptâmână a anului 2011. Și este poate reînvierea categoriei de filme de pe blog. Până data viitoare, vizionare plăcută.

10 years ago

2 Comments

  1. Nu prea avea cum sa iasa un film prost din regia lui David Fincher. E o adaptare reusita, mult mai buna decat cea suedeza (in care btw rolul principal il joaca Noomi Rapace, actrita din Sherlock Holmes 2). Si sunt vesti bune, vor fi ecranizate si celelalte doua parti din trilogie, asa ca te sfatuiesc sa te apuci de citit 😀

    1. Cam greu sa ma apuc sa le citesc având în vedere că am doar prima parte din primul volum, pentru ca am crezut că e primul volum și tot ziceam că o să le iau și pe celelalte. Da, am văzut cine e actrița principală din celălalt și cred că seamă pușin cu cineva din online-ul nostru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *